Septembrie,ploaie,sentimente,vis....

     Noapte de toamna. 1:20. Ploua.ploua mult.Numai picaturile se aud in geam,zgomotos. Am intredeschis geamul,miroase puternic a pamant incins,a frunze uscate de vant.Intra un aer rece,pun pilota pe mine...tuna undeva in departare. Pot sa aud doar un sunet slab,difuz. Se face din ce in ce mai frig,liniste deplina. Nu pot sa dorm.Nu ma gandesc la nimic,vreau doar sa scriu. Atat.Minutele se scurg,raman numai cateva ore de odihna.Incepe o noua zi,aceleasi lucruri,aceiasi oameni,acelasi liceu,acelasi autobuz,aceeasi viata.Toate isi  urmeaza cursul firesc,timpul alearga,alearga la galop. Ieri eram doar un copil,azi tocmai ce-am trecut intr-a 11a...maine,maine ce o sa mai fie? As vrea sa opresc timpul in loc,sa ramanem mereu la fel de tineri si lipsiti de griji.Dar pot eu oare? Cat mi-as dori...E tarziu! Nu pot sa adorm.Nici nu vreau sa adorm.Ce rost mai are acum,in cateva ore suna alarma.Inca ploua,mai usor parca...la fel de liniste,Dar eu?!Gandurile zboara libere....incotro?Nu stiu. Nu ma luati in seama,divaghez...propozitii inlantuite fara noima. Visez...sfarsit de septembrie.Adolescenta.Iluzii.Sentimente.17ani. Inceput. Cred ca o sa adorm totusi,o clipa...sa-nchid geamul,e frig! Noapte buna! sau...buna dimineata!?

http://www.rainymood.com/un click doar, let's start dreaming!

Si totusi,prieteni...

"Prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate învăța la școală. Dar dacă nu ai învățat ce înseamnă prietenia înseamnă că nu ai învățat nimic."Muhammad Ali"

     Cine e el? Cum ne-am cunoscut? Cand? Unde? Ei bine,asa cum am promis in articolul precedent o sa va povestesc cum a inceput relatia de prietenie dintre mine si el dar si cum a evoluat pana in prezent.Il cheama Nitin Raguwanshi si e originar din Jabalpur,India.Ne-am cunoscut pe internet,in urma cu aproximativ doi ani. El, fiind vorbitor nativ de limba engleza ,am luat-o ca pe o adevarata provocare. La vremea aia nu stiam mai nimic despre India exceptand pozitia pe harta si costumele traditionale ale femeilor iar el nici macar nu stia ca Romania e inca o tara in lumea asta. Auzise ceva despre Dracula dar nu-i era foarte clar ce-i cu asta. 

     Asadar ,doi oameni de pe doua continente diferite ,apartinand unor lumi total opuse se aflau in fata unui computer vorbind unul cu celalalt.Si asa a inceput tot. Vorbeam ore in sir zilnic.In prima saptamana stiam deja atatea lucruri unul despre cealalt incat ai fi putut jura ca ne cunoastem de ani intregi. E cel mai simplu om pe care l-am cunoscut vreodata ,simplu ca  fire,ca mod de a trai ,de a se bucura de viata. E student cu bursa la un colegiu aflat la 350 de kilometri de casa, studiaza stomatologia. M-a invatat o multime de lucruri despre tot ce inseamna India ca si cultura,bucatarie,sporturi,festivaluri,o multime de lucruri despre care nu aveam idee inainte. Asa am aflat despre Taj Mahal ,cel mai mare templu din India. Stiu cateva lucruri si despre preparatele culinare pe care ei obisnuiesc sa le consume si ca mare  parte a indienilor sunt vegetarieni printre care si el.Stiu ca sunt pasionati de cricket si le place sa joace sah. Si mai stiu atat de multe lucruri,legate de celebrul animal sfant numit nu altfel decat vaca si despre traditia indiana care le impune femeilor sa poarte un anumit fel de haine,cel mai popular fiind saree-ul ,iar daca as continua sa scriu despre cate lucruri am invatat nu cred ca as termina prea curand.

     Absolut totul este diferit, de la credinta,mentalitate,limba pana la modul in care se imbraca,pana la cele mai mici detalii. Si asa ne-am imprietenit,chiar daca ne despart poate zeci de mii de kilometri si probabil nu vom avea sansa de a ne cunoaste vreodata-n persoana,nu,nu asta conteaza cu adevarat. Important e faptul ca oricat de diferiti am fi,suntem in fond oameni iar contradictiile astea nu fac decat mai interesante conversatiile care,apropo,sunt teribil de lungi!

      Ma bucur enorm ca am avut sansa sa-l cunosc,numai ideea in sine de a conversa cu un tip ce vine din cu totul o alta lume ma fascina ,dar sa devenim prieteni,sa ne impartasim lucruri ...e mai mult decat ma asteptam. Ironia e ca in final am castigat doi prieteni,nu doar unul singur, pentru ca se va casatori in curand cu o indianca absolut superba si nu se stie...poate ca pana la urma vor fi de fapt trei :D

                                                         

"Fără cărţi, am fi mai trişti, mai săraci şi mai urâţi"

    Prima carte pe care am citit-o aproape fara sa respir a fost 'Maitreyi'de Eliade. Asta s-a intamplat cu vreo doi ani in urma pe cand vorbeam pe internet cu un indian (e o adevarata poveste, probabil o sa deschid un topic pentru asta si va povestec mai pe larg),devenind ulterior prieteni.. Facea parte dintr-o lume atat de diferita de a mea ,cu o totul alta mentalitate iar India, ca si cultura ,ma fascina teribil. De aici si dorinta mea de a afla cat mai multe despre lumea hindusa,despre tot ce inseamna pamant indian.Asa am descoperit 'Maitreyi',povestea de dragoste dintre un roman si o indianca. Ce altceva mai bun puteam sa citesc care sa-mi alimenteze totodata dorinta de a intra fie doar imaginar in lumea lor ?!Si uite asa am trait fiecare moment,am plans,m-am bucurat,am trecut de la agonie la extaz...iar in definitiv am rams cucerita. De asta aveam si nevoie,de un imbold care sa-mi trezeasca apetitul pentru lectura. Si am inceput sa citesc,mult,cat mai mult. Si a inceput sa-mi placa ,si inca atat de tare incat s-a transformat intr-o pasiune. Apoi au urmat:

-Crima si pedeapsa de Dostoevski

-Dragostea nu moare de Maitreyi Devi 

-Jane Eyre de Charlote Bronte

-Shogun de James Clavell

-La rascruce de vanturi de Emily Bronte

-Femeia in alb de W. Collins

-Unsprezece minute de Paulo Coelho 

-Alchimistul de Paulo Coelho

-Dama cu camelii de Alexandre Dumas

-Mizerabilii de Victor Hugo

-Enigma Otiliei de G.Calinescu

-Rosu si negru de Stendhal

-O plimbare de neuitat de Nicolas Sparks

-Dragoste in vrmea holerei de Garbriel Garcia Marquez

-Anna Karenina de Lev Tolstoi

-Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

-Floare intunecata de John Glasworthy

-Inger Luptator de Peral S. Buck

-Silja de Frans Eemil Silanapa 

-Charlotte Lownskold de Selma Langerlof

-Love Story de Erich Segal 

-Ratiune si simtire de Jane Austen

-Emma de Jane Austen

-Golful francezului de Daphne du Maurier

-Rebecca de Daphne du Maurier

    Asta in cursul a aproximativ doi ani, timp in care am invatat sa ma bucur de carti. E fascinant cum fiecare are propria ei poveste ,cum pe masura ce citesti incepi sa traiesti, sa te detasezi de prezent si sa patrunzi, pana la urma intr-o alta lume, fie macar pentru cateva clipe.

   Si toate astea pentru ca "prin lectura incercam sa ne refugiem ,sa ne hranim acea parte din noi care nu este intretinuta de viata cotidiana ,sa descoperim in noi acele parti necunsocute".

Asadar,cine sunt eu?

Cine sunt eu? E poate prima oara cand imi pun intrebarea asta iar daca a mai existat si ''o alta data'' cu siguranta nu am gasit raspunsul. Ma uit in oglinda...par saten inchis,ochi caprui,buze frumos conturate dar deloc pline,1.64m,53kg,Ei bine, daca incerc sa privesc dincolo de imaginea asta ,incepe sa-mi fie greu sa mai astern ceva in cuvinte. De ce? Pentru ca e vorba de mine asa cum nu multi ma stiu,o Oana dincolo de aparente. Sunt lucruri care-mi plac dar si lucruri de care nu sunt tocmai mandra,pe care ma straduiesc sa le schimb si tocmai pentru ca nu vreau sa ramana asa,ce rost are sa le tiparesc undeva?! Dar pentru ca vreau sa creez un portret necosmetizat ,absolut real,care sa reflecte intocmai cine sunt, am sa va vorbesc si de defecte cu conditia de a-mi permite sa modific articolul peste ceva vreme, cand poate voi reusi sa le micsorez ca numar:),cel putin am sa incerc asta. Oana la 17 ani jumate e un om bun pentru ca stie sa iubeasca si ar face orice pentru ca cei apropiati sa fie fericiti.E o sensibila si o romantica convinsa,un film cu final trist,o carte,o melodie anume o fac sa planga minute-n sir.E fascinata de muzica jazz,daca s-ar putea ar asculta incontinuu.Vorbeste mult,mult si repede.Ii place sa ofere cadouri mai mult decat sa primeasca;o face nu neaparat cu o ocazie anume ,o face atunci cand simte, asta e felul ei de a arata ca-i pasa.Daca o castigi ca prietena,vei gasi in ea o confidenta de nadejde,mereu gata sa te asculte,mereu pregatita cu un sfat. E ambitioasa,cauta sa se dumireasca in legatura cu ceea ce vrea de la viata tocmai pentru a lupta pentru asta,pentru a-si atinge scopurile.Are dorinta de a se autodepasi,ii place sa citeasca,isi impune timp pentru asta. O impulsiva veritabila care de multe ori reactioneaza fara sa gandeasca prea mult inainte ,lucru pentru care de multe ori greseste.Are foarte multe complexe,legate de orice;cauta nereguli pana si acolo unde nu sunt. Adesea posesiva ,incearca sa inteleaga ca ,de fapt ,nu e stapana decat pe propria-i viata si atat. Viseaza cu ochii deschisi,mult,extraordinar de mult.Isi proiecteza un viitor ideal si ma tem ca atunci cand va da nas in nas cu realitatea caderea sa nu fie prea brusca.Cam asta e Oana,cam asta sunt eu. Am incercat sa scriu cat mai detasat,sa conturez un portret cat mai apropiat de ralitatate si zic eu ca mi-a iesit. Ar mai fi multe de spus dar intentia mea nu e sa va plictisesc,ci sa ma cunoasteti iar lucrurile cele mai importante cred eu, le-am acoperit in mare parte.Vreau doar sa stiti cine sunt sau mai bine zis cum sunt iar eu la randu-mi caut mereu sa ma cunosc...cam asta stiu pana acum despre mine.Daca mai descopar ceva promit sa va informez:)

About me:)

Hei!Eu sunt Oana.De ce am deschis acest blog? N-as sti sa formulez un raspuns prea convingator sau sa va enumar argumente clare pentru care m-am decis in sfarsit sa fac asta. De ce spun in sfarsit? Pentru ca de ceva vreme imi tot propun dar parca nu indrazneam , ba nu aveam timp , ba imi gaseam mereu altceva de facut...pretexte! Sincer? Imi era teama. Imi era teama pentru ca simteam ca nu am nimic interesant sa va spun , nimic special care sa merite atentia voastra.Nu sunt nici un prea talentat povestitor si nici un om care sa va uimeasca in vreun sens. Asta-i si ideea...sunt un om absolut normal,absolut simplu. Dupa lungi liste de argumente pro si contra am decis totusi s-o fac si iata-ma aici. Cu pasi marunti, ce-i drept ,pasesc in lumea voastra,in spatiul virtual unde,sa fiu sincera,acum la inceput nu ma simt tocmai comfortabil dar unde sper sa ma refugiez mai tarziu,unde imi doresc sa-mi exprim toate gandurile,dorintele,sperantele,asteptarile,tot. Vreau sa fac din acest blog o lume,o lumea a mea,un loc,un spatiu spre care sa alerg de fiecare data cand simt nevoia. Vreau ca asta sa-mi hraneasca pasiunea pentru scris dar si dorinta permanenta de a comunica,de a cunoaste oameni interesanti de la care sa am ce invata. Va invit asadar,intr-o calatorie virtuala in care promit sa va fiu ghid ,confident dar mai presus de toate prieten. Ce ziceti?